Ei confundă dorinţa de a poseda cu dragostea pasională. Agresorii cred, conştient sau inconştient, că au drept de proprietate asupra partenerelor, soţiilor şi copiilor lor. Ei deţin un punct de vedere adânc înrădăcinat, că "cei dragi" le aparţin tot așa cum le aparțin obiectele neînsufleţite. Atunci când obiectul "afecţiunii sale" alunecă din aria sa de control, bărbatul abuziv deseori va interpreta și va explica greşit dorinţa sa de a recâştiga controlul ca fiind grijă pasională sau dragoste.
Nancy Gause, Director, "Circle House" Columbia, MO
Răspunsul unui Terapeut
Pur şi simplu pentru că pot. Bărbaţii abuzivi aleg să fie abuzivi. Cuvântul-cheie în cauză este "a predinde" că iubește. Abuzul şi dragostea nu pot coexista. Atunci când există dragoste într-o relaţie, nu există abuz. Femeile îmi spun: "El m-a lovit doar o dată luna trecută şi, apoi, el ne asigură hrana și îmbrăcămintea și este un tată atât de bun pentru copii." Răspunsul meu este: ”Un tată bun nu lovește mama copiilor săi, nici măcar o singură dată.” Când un bărbat își abuzează soţia, el îşi abuzează și copiii. Prea multe dintre instituțiile noastre – legale, religioase, la serviciu, sociale, culturale – susțin idea ca bărbaţii să dețină puterea şi controlul cu orice preț. Putem spune despre aceşti bărbați că ei înșiși au fost abuzați, că sunt dependenți de alcool şi droguri, că trăiesc în sărăcie, etc. şi pentru mulţi bărbaţi abuzivi aceste realități sunt adevărate. Însă nu toți bărbații dependenţi abuzează femeile. Nu toți bărbații săraci abuzează femeile. Violenţa domestică nu are un profil. Această problemă afectează persoanele din toate culturile, în toate naţiunile. Barbații abuzează deoarece o pot face şi atunci când vom înceta să le permitem să abuzeze, îi vom trage la răspundere pentru comportamentul abuziv şi le vom oferi ajutorul de care au nevoie, violenţa domestică va scădea semnificativ.
Catherine DeLoach Lewis, Consilier Profesional Licențiat, Charlotte, NC
Răspunsul unui Terapeut
Există multe posibile explicaţii la această întrebare. Experţii în violenţă domestică nu au ajuns la un acord comun. Un răspuns posibil este: acelaşi motiv din care o persoană o rănește pe alta. Vor să le de-a o lecție. Doresc să-i pedepsească pentru durerea pe care cred că ceilalți le-au provocat-o. Doresc să-i sperie ca aceștea să facă ceea ce agresorii le cer.
Unii bărbați sunt bătăuşi şi-și capătă satisfacţia de a se simți puternici din exploatarea slăbiciunii percepute sau reale a altuia. Alți bărbați cred că doar o singură persoană poate fi conducătorul şi sunt dispuşi să o rănească pe cealaltă în orice mod pentru a obține percepția ”greșită” că ei au dreptate, sunt puternici, deștepți și dețin totalmente controlul. Unii bărbați au un sistem de credinţă sucit care-i face să creadă că este de datoria lor să-și rănească partenera, dacă acest lucru e necesar pentru a o ”supune”.
Carolyn Rexius, Director Executiv la Creştini ca Avocaţi ai Familiei, Eugene, Oregon
Răspunsul unui Pastor
. . .dacă soţul tău este un agresor, vreau să ştii că el păcătuiește atât împotriva lui Dumnezeu, cât și împotriva ta! El nu poate învinui pe nimeni altul decât pe sine pentru comportamentul său. Poate ca a fost martor al abuzului în familia sa, copil fiind. E posibil, foarte posibil ca a însușit comportamentul său abuziv de la tatăl său care o abuza pe mamă-sa. Oricum, aceasta este doar o posibilă explicaţie a abuzului pe care îl practică, însă nu e o scuză. Nu există nici o scuză pentru abuz! Deasemenea, soţul tău poate a fost abuzat în copilărie. Acest lucru este adevărat despre mulți agresori. Cu toate acestea, el continuă să fie cel responsabil pentru acţiunile şi reacţiile sale. El nu poate da vina pe nimeni altul.
Robert Owens, Pastor/Slujitor la Pensie în Biserica Presbiteriana (SUA)
Răspunsul unui Pastor
Mulţi bărbaţi cresc, învăţați fiind că anumite comportamente sunt acceptabile pentru un bărbat "adevărat". Noi numim aceasta ”cutia bărbatului.” Bărbații care manifestă un comportament în afara ”cutiei bărbatului” (cum ar fi: a plânge, a fi dependent, a-și arăta slăbiciunile, emoţiile, a nu fi cel ce asigură material familia) sunt etichetați ca fiind muieri, emo, homosexuali, blegi, etc. Când un băiețel cade, este rănit şi plânge, tatăl său deseori exclamă: "Nu mai plânge ca o fată." Astfel, bărbații învaţă, încă de la o vârstă foarte fragedă, că comportamentul fetelor/femeilor este unul rău.
Ei învață ca slăbiciunea este inacceptabilă şi că cei care sunt slabi nu sunt "bărbați adevărați." Bărbaţii, de asemenea, învață că unica emoție acceptabilă pe care o pot manifesta este furia.
Agresorii sunt bărbații care nu dispun de instrumentele necesare pentru a dezvolta relaţii sănătoase. Ei sunt ca cineva care încearcă să repare o pană de cauciuc cu un ciocan şi o şurubelniţă. Ei își dăunează lor înşişi, cât şi celor din jur. Datorită propriei nesiguranţe de sine ei încearcă să-i controleze pe cei apropiați. Ei au nevoie să-i controleze pe cei dragi, deoarece aceasta îi face să se simtă bine, satisfăcuți de sine. Deoarece mânia este emoţia lor obișnuită, ei o utilizează pentru a obţine controlul. Așa cum femeile manifestă un comportament pe care bărbații au fost învăţaţi să-l controleze şi să-l reprime, ei, în mod similar, încearcă să-și controleze și partenerele. Ei folosesc toate mijloacele necesare pentru a obţine controlul. Acestea includ un comportament de control și abuzul verbal, spiritual, emotional, sexual şi fizic.
Iată de ce, agresorii implicaţi în biserică sau în conducerea bisericii devin extrem de periculoși. Ei folosesc textele biblice concepute pentru a împuternici femeile, cu scopul de a le controla şi a le subordona. Ei ignoră compasiunea și dragostea lui Isus ce ne împuternicește şi folosesc textele biblice pentru a justifica controlul asupra partenerelor lor. În loc de a reflecta la pacea lui Dumnezeu, agresorii implicați în biserică îl caută pe Dumnezeul puterii asupra altora.
Oregon Dr. Ron Clark, Biserica lui Hristos ”Agape” din Portland, Oregon
No comments:
Post a Comment