Când Abuzul Îți Lovește Familia

Violenţa în Familie şi Stigma Socială

2011-10-14T09:48:00.000-07:00

O realitate atât de cruntă pentru multe femei cum e violenţa mai există şi deoarece noi, cei din jur, tăcem. Am fost învăţaţi că ceea ce se petrece într-o familie nu ne priveşte. Nu e treaba noastră. Nu trebuie să ne băgăm nasul.

Aşa ne dictează cultura şi de ochii altora ne conformăm tacit, în timp ce sub ochii noştri se comit crime după crime: o femeie cu mâna fracturată în spital, alta cu coasta ruptă, alta înjunghiată chiar sub ochii copiilor, alta cu vânătăi pe care le ascunde, alta decedată după o săptămână în spital, bătută de fiul său deja, alta violată nenumărat de soţul său (râdem: "Ei da, imposibil. Doar îi e soţ." si-adică poate face ce vrea. Chiar că, ce mai trebuie ca şi ea să fie de acord?)

Dacă se întâmpla cuiva în stradă, chemam poliţia, căutam ajutor, ne-am fi indignat, ne-am fi simţit în nesiguranţă, presa ar fi vuit de toate aceste cazuri. Dar nu şi când aceasta se întâmplă cu o soră, fiică, vecină, prietenă în casa proprie, de pe mâinile celui mai apropiat om. Tăcem. Ne educăm şi copiii să tacă. Astfel, transmitem din generaţie în generaţie o moştenire. O moştenire-monstru.

Nu mai putem tăcea şi continua cu conştiinţa împăcată. Demult e timpul să admitem şi să declarăm:

Violenţa în familie e un coşmar cu consecinţe grave.

Violenţa în familie nu are nici-o justificare.

De Ce Bărbații Rănesc Femeile pe care Pretind că Le Iubesc?

2010-04-20T06:10:00.000-07:00

Răspunsul unui Avocat

Ei confundă dorinţa de a poseda cu dragostea pasională. Agresorii cred, conştient sau inconştient, că au drept de proprietate asupra partenerelor, soţiilor şi copiilor lor. Ei deţin un punct de vedere adânc înrădăcinat, că "cei dragi" le aparţin tot așa cum le aparțin obiectele neînsufleţite. Atunci când obiectul "afecţiunii sale" alunecă din aria sa de control, bărbatul abuziv deseori va interpreta și va explica greşit dorinţa sa de a recâştiga controlul ca fiind grijă pasională sau dragoste.

Nancy Gause, Director, "Circle House" Columbia, MO

Răspunsul unui Terapeut

Pur şi simplu pentru că pot. Bărbaţii abuzivi aleg să fie abuzivi. Cuvântul-cheie în cauză este "a predinde" că iubește. Abuzul şi dragostea nu pot coexista. Atunci când există dragoste într-o relaţie, nu există abuz. Femeile îmi spun: "El m-a lovit doar o dată luna trecută şi, apoi, el ne asigură hrana și îmbrăcămintea și este un tată atât de bun pentru copii." Răspunsul meu este: ”Un tată bun nu lovește mama copiilor săi, nici măcar o singură dată.” Când un bărbat își abuzează soţia, el îşi abuzează și copiii. Prea multe dintre instituțiile noastre – legale, religioase, la serviciu, sociale, culturale – susțin idea ca bărbaţii să dețină puterea şi controlul cu orice preț. Putem spune despre aceşti bărbați că ei înșiși au fost abuzați, că sunt dependenți de alcool şi droguri, că trăiesc în sărăcie, etc. şi pentru mulţi bărbaţi abuzivi aceste realități sunt adevărate. Însă nu toți bărbații dependenţi abuzează femeile. Nu toți bărbații săraci abuzează femeile. Violenţa domestică nu are un profil. Această problemă afectează persoanele din toate culturile, în toate naţiunile. Barbații abuzează deoarece o pot face şi atunci când vom înceta să le permitem să abuzeze, îi vom trage la răspundere pentru comportamentul abuziv şi le vom oferi ajutorul de care au nevoie, violenţa domestică va scădea semnificativ.

Catherine DeLoach Lewis, Consilier Profesional Licențiat, Charlotte, NC

Răspunsul unui Terapeut

Există multe posibile explicaţii la această întrebare. Experţii în violenţă domestică nu au ajuns la un acord comun. Un răspuns posibil este: acelaşi motiv din care o persoană o rănește pe alta. Vor să le de-a o lecție. Doresc să-i pedepsească pentru durerea pe care cred că ceilalți le-au provocat-o. Doresc să-i sperie ca aceștea să facă ceea ce agresorii le cer.

Unii bărbați sunt bătăuşi şi-și capătă satisfacţia de a se simți puternici din exploatarea slăbiciunii percepute sau reale a altuia. Alți bărbați cred că doar o singură persoană poate fi conducătorul şi sunt dispuşi să o rănească pe cealaltă în orice mod pentru a obține percepția ”greșită” că ei au dreptate, sunt puternici, deștepți și dețin totalmente controlul. Unii bărbați au un sistem de credinţă sucit care-i face să creadă că este de datoria lor să-și rănească partenera, dacă acest lucru e necesar pentru a o ”supune”.

Carolyn Rexius, Director Executiv la Creştini ca Avocaţi ai Familiei, Eugene, Oregon

Răspunsul unui Pastor

. . .dacă soţul tău este un agresor, vreau să ştii că el păcătuiește atât împotriva lui Dumnezeu, cât și împotriva ta! El nu poate învinui pe nimeni altul decât pe sine pentru comportamentul său. Poate ca a fost martor al abuzului în familia sa, copil fiind. E posibil, foarte posibil ca a însușit comportamentul său abuziv de la tatăl său care o abuza pe mamă-sa. Oricum, aceasta este doar o posibilă explicaţie a abuzului pe care îl practică, însă nu e o scuză. Nu există nici o scuză pentru abuz! Deasemenea, soţul tău poate a fost abuzat în copilărie. Acest lucru este adevărat despre mulți agresori. Cu toate acestea, el continuă să fie cel responsabil pentru acţiunile şi reacţiile sale. El nu poate da vina pe nimeni altul.

Robert Owens, Pastor/Slujitor la Pensie în Biserica Presbiteriana (SUA)

Răspunsul unui Pastor

Mulţi bărbaţi cresc, învăţați fiind că anumite comportamente sunt acceptabile pentru un bărbat "adevărat". Noi numim aceasta ”cutia bărbatului.” Bărbații care manifestă un comportament în afara ”cutiei bărbatului” (cum ar fi: a plânge, a fi dependent, a-și arăta slăbiciunile, emoţiile, a nu fi cel ce asigură material familia) sunt etichetați ca fiind muieri, emo, homosexuali, blegi, etc. Când un băiețel cade, este rănit şi plânge, tatăl său deseori exclamă: "Nu mai plânge ca o fată." Astfel, bărbații învaţă, încă de la o vârstă foarte fragedă, că comportamentul fetelor/femeilor este unul rău.

Ei învață ca slăbiciunea este inacceptabilă şi că cei care sunt slabi nu sunt "bărbați adevărați." Bărbaţii, de asemenea, învață că unica emoție acceptabilă pe care o pot manifesta este furia.

Agresorii sunt bărbații care nu dispun de instrumentele necesare pentru a dezvolta relaţii sănătoase. Ei sunt ca cineva care încearcă să repare o pană de cauciuc cu un ciocan şi o şurubelniţă. Ei își dăunează lor înşişi, cât şi celor din jur. Datorită propriei nesiguranţe de sine ei încearcă să-i controleze pe cei apropiați. Ei au nevoie să-i controleze pe cei dragi, deoarece aceasta îi face să se simtă bine, satisfăcuți de sine. Deoarece mânia este emoţia lor obișnuită, ei o utilizează pentru a obţine controlul. Așa cum femeile manifestă un comportament pe care bărbații au fost învăţaţi să-l controleze şi să-l reprime, ei, în mod similar, încearcă să-și controleze și partenerele. Ei folosesc toate mijloacele necesare pentru a obţine controlul. Acestea includ un comportament de control și abuzul verbal, spiritual, emotional, sexual şi fizic.

Iată de ce, agresorii implicaţi în biserică sau în conducerea bisericii devin extrem de periculoși. Ei folosesc textele biblice concepute pentru a împuternici femeile, cu scopul de a le controla şi a le subordona. Ei ignoră compasiunea și dragostea lui Isus ce ne împuternicește şi folosesc textele biblice pentru a justifica controlul asupra partenerelor lor. În loc de a reflecta la pacea lui Dumnezeu, agresorii implicați în biserică îl caută pe Dumnezeul puterii asupra altora.

Oregon Dr. Ron Clark, Biserica lui Hristos ”Agape” din Portland, Oregon

Cât de Obișnuit Este Abuzul în Relațiile Intime?

2010-04-15T11:34:00.000-07:00

Răspunsul unui Pastor
Din discuțiile mele de zi cu zi cu alte femei am constatat că abuzul este la fel de obișnuit ca și respiraţia. Această urâciune ia diferite chipuri, inclusiv pretinzând că este "dragoste." Unele femei nu conştientizează că ceea ce ele iau drept dragoste şi afecţiune, este, pur și simplu, controlul şi abuzul deghizate în dragoste. E de-ajuns doar să ascultăm convorbirile dintre adolescenții noștri pentru a vedea că abuzul este prea obișnuit printre ei. Tânăra care crede că prietenul ei o iubeşte, deoarece o sună la fiecare cinci minute sau nu vrea să o scape nici pe un moment din vedere, nu-și dă seama deseori de pericolele unei astfel de relaţii. Femeia izolată de familie şi prieteni de către partenerul intim este într-o relaţie abuzivă, însă ea nu crede astfel din cauza noţiunii greşite că abuzul este doar fizic. Osea 4:6: ”Poporul Meu piere din lipsă de cunoştință ".

Într-o odaie, dacă v-ați număra câte trei, una din fiecare trei femei va fi sau a fost victimă a abuzului. Acesta a ajuns atât de obișnuit că nici nu mai e văzut ca ceea ce este cu adevărat. Deaceea, abuzul continuă să rămână ucigaşul tăcut al minții, corpului și spiritului.

Marguerite Lee

Răspunsul unui Cercetător
Răspunsul simplu este: depinde. Abuzul depinde de o varietate de factori, inclusiv amplasarea geografică, cultura, categoria de vârsta, etc. În timp ce "depinde" de caz, numerele sunt alarmant de mari la nivel mondial. (Vezi unele statistici)

Barbara Fisher-Townsend, Ph.D. The RAVE Project

Răspunsul unui Teolog
Este imposibil să depistezi prevalenţa abuzului într-o congregaţie, deoarece acest lucru este atât de bine ascuns. Știm doar că literatura despre abuzul domestic dispare foarte repede după ce este plasată în toaleta femeilor. Duminica trecută, in timpul unui ”moment despre misiune" în biserica noastră de dimensiuni mijlocii, o femeie a împărtășit despre slujirea sa printre femeile abuzate, după care trei femei din biserică au avut curajul să discute acest subiect în foaier şi să dezvăluie că sunt în mijlocul unei situaţii de criză. Cât de multe nu au îndrăznit să vorbească deschis? Prevalenţa este suficient de mare în toate bisericile, astfel încât pastorii trebuie să fie conştienţi de această necesitate în mod continuu.

Dr. Catherine Clark Kroeger, Preşedinte la ”Pace şi Siguranţă în Casa Creștină” (PASCH)

Răspunsul unui Psiholog
Dacă am defini abuzul ca fiind aplicarea în mod intenţionat a forței fizice, a cuvintelor sau a manipulării psihologice de către un partener pentru a-și răni, a-și înjosi, a-și umili și a-și controla în mod dăunător partenerul, abuzul nu este un lucru neobișnuit în relații. Cu toate că victimele deseori povestesc despre experienţele lor de abuz verbal, psihologic și emoțional, este greu de spus cât de obișnuite sunt aceste tipuri de abuz din cauza lipsei informaţiei statistice.

Carolyn Rexius, Director Executiv LCSW, Creştini ca Avocaţi ai Familiei, Eugene, Oregon

Ce este abuzul?

2010-04-09T04:19:00.000-07:00

Răspunsul unui Pastor
"Ciclul de violenţă" obișnuit arată astfel: hărţuire, intimidare, abuz verbal și, în cele din urmă, escaladarea în violenţă fizică. Acest ciclu familiar este aproape întotdeauna urmat de aşa-numita "fază a lunii de miere" cu scuze, flori, bomboane sau o ieșire romantică, care dă speranţă femeilor abuzate, dar care este o speranță falsă! Pentru că în scurt timp abuzul reîncepe, ciclul se repetă, aceleași tactici vechi sunt folosite pentru a menţine controlul, iar ele se pomenesc în aceeaşi situaţie ca şi mai înainte. Nimic nu s-a schimbat!

Cei care nu și-au bătut soţiile, rareori se consideră agresori, pentru că nu a avut loc violenţa fizică în casa lor. Cu toate acestea, fiecare din ei și-a folosit puterea şi abuzul verbal pentru a-și intimida, domina şi umili soţia. Toți aceștea și-au abuzat soţiile emotional, verbal, mintal și psihologic.

Studiile arată că una din trei femei a fost sau va fi in timpul vieții sale victimă a abuzului. Această statistică şocantă include și femeile din familiile bisericii noastre. Dacă aţi fost victima unui viol sau abuz în perioada de curtare sau din partea soţului, dacă sunteţi într-o relaţie abuzivă la moment, aţi încercat, probabil, să păstraţi aceasta în secret. Te simți atât de rușinată, umilită, confuză şi, de asemenea, ți-e foarte frică. Cele necăsătorite printre voi, dar cu prieteni abuzivi, vă găsiţi într-o situaţie similară, deşi există diferenţe. În cazul în care agresorul este soţul tău, el a încercat, probabil, să te izoleze de familia ta, de prietenii tăi, precum și de familia ta extinsă în Trupul lui Hristos, cu excepţia serviciului de închinare publică. Poate el participă cu tine chiar şi la serviciile de închinare de duminică dimineața şi poate șede alături de tine în biserică chiar și acum. Poate cântă în cor. El poate avea și o poziţie de conducere în biserică, pentru că aceasta contribuie la reputaţia sa de om bun. Cu toate acestea, el nu este un om bun. Nici un om care-și abuzează soţia nu este un om bun!

Rev. Robert S. Owens, Biserica Presbiteriană, USA (la pensie)

Răspunsul unui Cercetător
Violenţa domestică înseamnă multe lucruri: un distrugător de familii, un ucigaș de adulţi şi copii, precum şi un teren de antrenament pentru viitoarele acte de violenţă, care se vor manifesta în multe moduri.

Un aspect al violenței domestice, nerecunoscut de obicei, este criza în credinţă pe care multe victime o experimentează, atunci când, întorcându-se spre religia lor şi liderii lor în credinţa după ajutor şi îndrumare, li se spune că învăţătura credinţei lor fie în mod tacit îngăduie violenţa, fie nu condamnă violenţa sau cere victimelor să continue să o tolereze. Pustiul spiritual, prin în care unele victime şi copiii lor lor trebuie să rătăcească înainte de a găsi adăpostul pe care atât de mult îl merită, ar descuraja şi pe cei mai credincioşi dintre credincioşi. Dacă violența domestică nu este oprită, aceasta ar putea îndepărta în cele din urmă victima de la Dumnezeu. Aceasta poate interfera cu credinţa victimei, convingerile victimei, închinarea victimei şi viaţa de rugăciune a victimei. Atât timp cât liderii religioşi nu vor recunoaște că violența domestică nu presupune doar violență fizică, sexuală şi emoţională, ci şi violenţă spirituală, comunităţile de credinţă nu vor înțelege rolul critic pe care ar putea şi trebuie să-l joace în prevenirea şi intervenţia în violența domestică.

Alison Snow Jones, dr., Asistent universitar, Catedra de Ştiinţe Sociale și Politica Sănătății

la Wake Forest University, Școala de Medicină

Răspunsul unui Lucrător la un Adăpost pentru Victimele Violenței
Violenţa domestică este un tipar de comportamente coercitive intenţionate, care implică abuzul fizic sau ameninţarea cu abuz fizic, şi este folosit pentru a obţine sau a menţine controlul într-o relaţie. Acest comportament provoacă teamă şi împiedică victima să facă ceea ce el/ea doreşte sau o forţează să se comporte în moduri în care el/ea nu vrea să se comporte. Violenţa domestică este, de asemenea, numită abuzul soţului/soţiei, baterea, maltratarea partenerei şi bătaia/lovirea soţiei printre alţi termeni.

Violenţa domestică este comisă de adulţi sau adolescenţi faţă de partenerii lor intimi, actuali sau foşti, în relații de căsătorie sau concubinaj printre heterosexuali, homosexuali, lesbiene, bisexuali şi persoanele transgen. Oameni din toate culturile, rasele, ocupațiile, nivelurile de venit, religiile şi vârstele suferă de pe urma violenţei domestice.

Karen Parker Thompson, Director, Servicii în domeniul Violenței Domestice,
Serviciile ”Familia Unită”, Charlotte, NC

Răspunsul unui Avocat
Abuzul/violenţa domestic(ă) este un model de comportament coercitiv, de control exercitat de către un partener intim față de celălalt. De obicei, femeile sunt victimele, cel puţin în relaţiile heterosexuale, dar oricine poate deveni victimă. Într-adevăr aceasta nu are nimic de-a face cu rasa, religia, nivelul IQ, statutul socio-economic sau dacă o persoană are sau nu o auto-apreciere bună. Acest lucru se datorează faptului că abuzul, de obicei, se manifestă după perioada de curtare, când cuplul este deja legat în căsătorie. Când abuzul începe, de obicei, ia victima prin surprindere şi ea poate concluziona că acesta este un fel de boală. Abuzul începe, de obicei, cu înjosiri verbale şi escaladează la violență emoţională, psihologică, sexuală şi/sau fizică. În toate urmărește câștigarea și menţinerea puterii şi controlului asupra partenerei. Deseori acesta implică ameninţări faţă de victima sau față de cei dragi ei, monitorizarea locului unde se află și a timpului ei, acuzarea că este infidelă, tactici de intimidare, distrugerea lucrurilor ce-i aparțin, tratarea ei ca pe o slugă şi izolarea de familie şi prieteni.

Abuzul tinde să escaladeze în timp, în același timp deteriorând încet demnitatea și auto-aprecierea victimei. Mulți supravieţuitori mi-au spus, "Trădarea şi abuzul emoţional a fost cu mult partea cea mai rea. Cicatricile mele fizice s-au vindecat de mult, dar cicatricile emotionale încă au mai rămas. Nu ştiu dacă voi putea vreodată să mai am încredere în cineva.”

Supraviețuitor şi Avocat în Violenţa în Familie, Charlotte, NC

Date Statistice despre Violența Domestică

2010-03-30T06:21:00.001-07:00

Între anii 2000-2005 în Canada, de exemplu, 653 000 de femei au raportat că au fost victime ale violenţei in căsătorie, 26% din aceste femei fiind agresate de mai mult de zece ori.

În Croaţia, fiecare a treia femeie a raportat că a fost victimă a agresiunii fizice din partea partenerul ei intim.

Cifrele în Germania sunt un pic mai mici, doar una din cinci femei raportând violență fizică sau sexuală din partea partenerului.

Pe parcursul anului 1998, în Jamaica, 92 de femei şi 18 copii au fost ucişi, o parte mare din aceste omoruri având loc în context domestic.

Femeile din Peru par să fie în mod special la risc, cu 49% din cele cu partener în Lima raportând violenţă fizică din partea lui la un moment dat în viaţă.

În Statele Unite, Centrele de Control și Prevenire a Bolilor raportează că, anual, în rândul femeilor cu vârsta de peste 18 ani, au loc aproape 5.3 milioane de incidente de violenţă interpersonală, care rezultă în aproape 2 milioane de traume şi 1300 de decese la nivel naţional. În anul 2000, omuciderea partenerul intim a constituit 33,5 la sută din omorurile femeilor şi mai puţin de patru la sută din omorurilor bărbaților. Aproape o treime din femeile din America (31 la sută), raportează că au fost abuzate fizic sau sexual de către soţul sau prietenul lor intim la un moment dat în viaţă.

Moldova. 41% dintre femei au fost victime ale violenţei în familie pe tot parcursul vieţii lor, fapt ce afectează aproximativ una din patru case.

România. Se estimează că 800 000 de femei sunt adesea supuse violenţei în familie (Centrul de Parteneriat Egal, 2003), cu toate că teama şi ruşinea, dar și lipsa de servicii, le împiedică pe multe femei de a raporta aceste incidente. Alte surse ne raportează că 29% de femei au fost abuzate de partenerii lor în decursul vieţii.

Rusia. În fiecare zi 36, 000 de femei în Rusia sunt batute de soții sau partenerii lor. La fiecare 40 de minute o femeie este omorâtă în urma violenței domestice. Datele oficiale ne spun că violența domestică e parte a vieții fiecărei a 4-a familie din Rusia.